Consultul cardiologic înainte de tratamentul pentru cancer: esențial pentru prevenirea riscurilor inimii
Când diagnosticul de cancer este pus, pentru multe persoane urmează un drum lung de tratamente — chimioterapie, radioterapie, imunoterapie — toate cu scopul de a distruge celulele maligne. Însă aceste terapii pot veni și cu „costuri colaterale”: unele afectează inima și sistemul cardiovascular. De aceea, consultul cardiologic — și mai specific, consultul cardio-oncologic — devine un pas indispensabil înainte de începerea tratamentului oncologic.
Medicii explică faptul că rolul cardiologului nu este să respingă planul oncologic, ci să identifice riscurile cardiace și să le gestioneze. În cadrul evaluării inițiale, specialistul va folosi scoruri de risc dedicate, va analiza antecedentele cardiovasculare și va stabili măsura monitorizării pe durata terapiei. Astfel, dacă apar complicații — cum ar fi leziuni cardiace — acestea pot fi tratate rapid, minimalizând impactul asupra tratamentului împotriva cancerului.
Printre tipurile de tratamente oncologice care pot genera efecte nedorite asupra inimii se numără anumiți agenți chimioterapici (de ex. antraciclinele), terapia cu anticorpi monoclonali (ex. trastuzumab), inhibitorii tirozin kinază, precum și radioterapia care iradiază regiunea toracică. Aceste terapii pot provoca disfuncție miocardică, insuficiență cardiacă, aritmii, hipertensiune sau afectarea vaselor coronariene. La unii pacienți, aceste complicații se manifestă imediat sau în timpul tratamentului; la alții, pot apărea la ani după finalizarea terapiei.
Pentru a preveni surprizele neplăcute, investigațiile cardiologice recomandate includ: electrocardiogramă (ECG) pentru a detecta tulburările de ritm, ecocardiografie pentru evaluarea funcției ventriculare (incluzând monitorizarea fracției de ejecție), precum și teste biomarker pentru inimă (troponină, peptide natriuretice). În plus, tehnicile moderne, cum ar fi ecografia cu strain miocardic, permit detectarea precoce a afectării cardiace înainte ca leziunea să devină evidentă în ecocardiografia obișnuită.
Pe parcursul tratamentului, cardiologul va continua să monitorizeze pacientul periodic, adaptând evaluările – ECG, ecocardiografie repetată, teste de laborator – în funcție de riscul individual. Dacă semne de afectare cardiovasculară sunt detectate, pot fi inițiate tratamente cardioprotectoare (beta-blocante, inhibitori ai enzimei de conversie, diuretice) sau ajustări ale planului oncologic, pentru a proteja inima fără a compromite tratamentul cancerului.
Chiar și după ce terapia oncologică s-a încheiat și cancerul este în remisie, riscurile cardiovasculare persistă. De aceea, colaborarea pe termen lung cu cardiologul — ideal un expert în cardio-oncologie — este importantă: se poate astfel detecta precoce apariția bolilor cardiovasculare și se menține funcția inimii pe parcursul vieții.
În concluzie: un consult cardiologic înainte (și pe durata) tratamentului oncologic nu este un moft, ci o parte integrantă a îngrijirii pacientului. Prin evaluare atentă, intervenții timpurii și monitorizare continuă, riscurile cardiace pot fi reduse, tratamentul împotriva cancerului poate fi continuat în siguranță, iar șansele de recuperare și supraviețuire crescute.
